Pantheonul roman. Diagrama proporțiilor

Singura constructie arhitecturala romana ramasa intacta din antichitate pana in prezent este Pantheonul. Cel mai important monument din site-ul arheologic Campul lui Marte a supravietuit secolelor aproape intact.

Pantheonul, a carui denumire vine din limba greaca si inseamna"toti zeii", a fost proiectat ca un templu dedicat tutuoror divinitatilor importante in acea vreme, constructia lui fiind realizata de imparatul Agrippa intre anii 27 si 35 dHr.

Pantheonul zilelor noastre este reconstructia realizata de imparatul Hadrian intre anii 120 si 125 dHr, restaurarea constructiei fiind probabil proiectata de imparatul insusi (dupa ce a mai trecut printr-o perioada de reconstructie in timpul domniei imparatului Domiclitian). Starea aproape perfecta de prezervare a fost posibila si datorita faptului ca in anul 608 domul a fost transformat in biserica de catre Papa Bonifaciu al 4-lea dupa ce imparatul bizantin Phocas il daruise acestuia.

Constructia este una dintre cele mai armonioase avand in exterior o veranda strajuita de 8 coloane amintind de templele grecesti, alaturata unei sali circulare construita in stil roman.

Armonia interiorului vine din proportiile perfecte: domul a fost astfel a fost proiectat si construit incat diametrul este egal cu inaltimea (43,3 m). Astfel, in interiorul domului de poate circumscrie o sfera cu diametrul egal cu inaltimea constructiei.

Pantheonul a fost realizat printr-un sistem complicat de arce turnate in ciment de la fundatie pana in varf. Domul a fost construit ca un bloc singular de ciment turnat intr-un cadru avand desenul incrustat lasuprafata, fiind folosite gradual materiale de constructii usoare depuse in straturi succesive pe masura ce inaintau spre varf si scazand in grosime de la 5.9 m la baza la 1.5 m in top.

Domul, construit in intregime fara a se folosi beton armat a fost cea mai mare constructie a vremii sale: devansand chiar si basilica Sf Petru, fiind o bijutierie de inginerie care arata profunda cunoastere a tehnicilor de constructie si a calculelor necesare.

In Pantheon sunt inmormantati cativa dintre cei mai de seama artisti ai Italiei. Primul este chiar Raphael: in ultima perioada a vietii a numit arhitect-sef al noii biserici Sf Petru in Vatican de catre Papa Leon X avand autoritatea suprema asupra a tot ce inseamna monumente, constructii si ruine in Roma, astfel pictorul dedicandu-se studiului, descoperirii si eventualei restaurari a acestora (nu ar fi deloc impropriu sa-l numim unul dintre primii arheologi din lume). A murit la varsta de 37 de ani a fost inmormantat in Pantheon (respectandu-i-se ultima dorinta). Deasupra mormantului sau sta opera discipolului sau Lorenzetto, Madonna del Sasso. Dupa reunificarea Italiei domul a fost ales pentru a fi loc de veci pentru regii Italiei.

Poate ca Pantheonul nu poate fi considerat cea mai importanta cladire a antichitatii, nici nu face parte dintre cele 7 minuni ale lumii insa este interesant prin modul in care a fost gandit, construit, pastrat si prin faptul ca a fost sursa de inspiratie in lucrarile unor arhitecti care au readus stilul pantheonului in multe constructii, pornind din perioada renascentista pana in sec 19 si 20.

Istoria unui meșteșug - I

Cu ceva timp in urma, la invitatia unor prieteni am decis sa facem o excursie pe Valea Prahovei. Nu am ajuns pana in statiunile deja bine cunoscute ci ne-am oprit in orasul de pe malul stang al Prahovei: Breaza. Orasul, situat pe coline si terase insorite ne intampina cu o sosea serpuitoare (nu mai amintesc de gropile din asfalt specifice soselelor patriei) ce ne conduce spre centrul cochet al oraselului.

Atestat documentar acum 4 secole orasul s-a format prin unirea a doua sate: Breaza de Jos si Breaza de Sus, despartite geografic de Valea Caruntei. Ocupatia de baza a locuitorilor cresterea animalelor a fost multa vreme practicata in paralel cu pomicultura, prelucrarea lemnului, țesutul, broderiile si cusăturile (mestesuguri practicate de altfel și in localitatile invecinate: Comarnic, Nistoresti, Surdesti).

Din cate am aflat, la inceput cusătoritul era practicat numai in zilele lungi de iarna, cand o odaie sau o parte a casei erau transformate in atelier de broderie. In timp, mestesugul a fost extins si in restul anului, ocupand intregul timp al femeilor, astfel ca la sfarsitul sec XIX inceputul sec XX localitatea era renumita pentru broderiile lucrate aici. Totodata incepe comertul cu broderii si tesaturi care ia amploare ducand la infiintarea atelierelor specializate.

Intre cele doua razboaie mondiale se infiinteaza Scoala Industriala de Arta Populara sub patronajului Ministerului Industriei si Comerțului.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in Breaza s-a infiintat prima cooperativa de arta populara din tara, in scurt timp devenind cea mai mare cooperativa din Romania.

Breaza este considerata localitatea de obarsie a portului popular prahovean. De la ia traditionala, s-a ajuns datorita maiestriei si talentului cusătoreselor la ia modernă cu însușiri estetice unanim recunoscute. Azi ia sau bluza gen ie face parte din vestimentatia de zi cu zi și in marile orase, fiind adaptata in functie de gusturi, varstă si necesitați, indiferent de linia modei, dar pastrand rafinamentul, maiestria si acuratetea tehnica a produsului traditional.

Ni s-a povestit ca ia este confectionata din panza tesuta manual (inca se mai gasește astfel de pânză), a carei valoare e data de transparentă. Grosimea firului de bumbac si broderia de mare finete executată cu acul (ajurul, șabacul, cusaturile realizate prin tehnici pastrate din vechime) fac ca valoarea unei ii să crească. Încă se mai folosesc denumirile vechi de ajururi: "paienjenelul", "floricica", "pălărioara", sau pentru broderia la fir: "roatele cu pene", "steluța cu 8 țepi", "bombonica", etc.

In realizarea unei ii punctul de plecare îl reprezinta croiul, la care se adaugă motivele ornamentale si bineînțeles modul de amplasare al lor. Prin alternarea ajururilor cu broderiile s-au realizat piese de vestimentatie cu adevarat remarcabile.

Colosseumul - Ave Caesar morituri te salutant!

Amfiteatrul Flavium, denumit astfel dupa fondatorii lui, imparatii din familia Flavius, cunoscut in toata lumea sub numele de Colosseum, a fost ridicat pe locul unde in timpul domniei imparatului Nero era un lac artificial, parte din gradinile Domului Aurea. Cel care a inceput constructia a fost imparatul Vespasian in jurul anilor 72-75 DCh amfiteatrul fiind finalizat si inaugurat de imparatul Titus in anul 80 DCh, fiind cea mai mare constructie ridicata in timpul antichitatii.

Legenda spune ca au lucrat la ridicarea constructiei 40,000 de scalvi din cei 100,000 de prizonieri pe care Titus i-a adus in Roma in anul 70 dupa distrugerea Ierusalimului.

Colosseumul care putea gazdui cel putin 50,000 de spectatori a fost de la bun inceput destinat luptelor intre gladiatori, vanatorii de animale salbatice, executiilor, deseori punerile in scena facandu-se in asa fel incat ceea ce se petrecea in arena sa para real, spectacolele fiind astfel mai excitante pentru spectatorii insetati de sange.

Vorbind de spectacole, demne de mentionat sunt spectacolele inaugurale care tineau 100 de zile si in timpul carora erau ucisi sute de gladiatori si peste 50,000 de animale salbatice erau sacrificate.

Pentru luptele intre gladiatori peste arena se asternea un covor de nisip (lat. arena=nisip). Sub arena se gaseau celulele prizonierilor si custile salbaticiunilor. Amfiteatrul era folosit cu precadere primavara si vara iar spectatorii erau protejati de soare de un acoperis retractabil din panza cu o gaura in centru sustinut de o plasa de franghii, denumit "velarium". Era folosit si ca sistem de ventilatie pentru spectatori datorita faptului ca era construit in panta si astfel capta vantul si-l dirija spre tribune.

Colosseumul a fost arena de lupte pana in anul 608 DC. In evul mediu a fost transformat intr-o fortareasa iar in secolele urmatoare a fost daramat partial si folosit pentru a se obtine materiale de constructii pentru biserici, poduri, etc. Declinul (accentuat de cutremure si hotii de piatra) a continuat pana in sec XIX cand papii au inceput lucrarile de restaurare a ceea ce a ramas din vechea constructie a amfiteatrului roman rezultatul fiind Colosseumul din ziua de azi .

S-au mai pastrat pana in ziua de azi parti din picturile si relieful din stuc. Un mare numar de picturi s-a pierdut prin distrugerea sau prabusirea zidului exterior, respectiv a intrarilor.

Am vizitat Colosseumul ca turist. Alti turisti dornici sa admire constructia dinauntrul ei asteptau sa intre formand un rand care inconjura amfiteatrul ca un gard protector. Unii citeau din brosurile turistice, altii impartaseau impresii despre oras cu prietenii, altii citeau ziarele in limbile italiana, franceza si engleza. Multi fotografiau zidurile si imprejurimile, poze de vacanta pentru a fi aratate familiei, prietenilor, colegilor de servici si apoi puse in albumul familiei. Ghizii roaiu in jurul grupurilor avute in grija. Stegulete sau palariute se ridicau pentru a face cunoscut turistilor ca sunt asteptati sa se adune in jurul ghidului. Un babilon de limbi in care fiecare incerca sa se faca auzit in marea de oameni stransi sa vada una dintre minunile lumii, Colosseumul, care la randul lui spune fiecaruia in parte o istorie veche de mai mult de 2 milenii.

Călătorie în Valea Templelor

Când era vorba despre cele mai importante construcții ale antichității primul gând care îmi venea în minte era Pantheonul atenian. Până am vizitat Valea Templelor. Ceea ce în 1997 UNESCO decreta ca făcând parte din patrimoniul universal ni se înfățișa pe o căldură de peste 40 de grade - călătoream în luna lui cuptor și în Sicilia astfel de temperaturi nu ies din obisnuința - ca peisaj pe cât de ciudat pe atât de interesant pentru călătorul în căutare de imagini și povești. Deșert, Marea Mediterana, oaze de vegetație, ruine, toate acestea asezonate cu grupuri de turiști pe cont propriu sau in grupuri îndrumați de ghizi.

Poate și distanța, lipsa unei promovări - deh vorbim totuși de Sicilia - face ca unul dintre cele mai importante monumente arheologice si arhitectonice ale antichității greco-romane să nu fie pe deplin cunoscut. Site-ul găzduiește pe langa trei temple mari construite încă din secolul V îHr: Templul Herei, Templul Concordiei, Templul lui Zeus și alte temple mai mult sau puțin conservate: Templul lui Hercule - cel mai vechi, din care insa au rămas doar coloanele - Templul lui Castor și Pollux (Dioscuri), Templul lui Vulcan Hefaistos (conform legendei zeul avea un atelier de fierărie chiar sub Muntele Etna), Templul lui Esculap, Templul Demetrei. După ce am urcat treptele antice ale templelor si am privit ruinele ce dăinuie de secole atenția mi-a fost atrasă de un șir de construcții situate la marginea drumului ce duce la fiecare templu: sunt sălașurile săpate în piatră care adăpostesc mortii de rang nobiliar, "firidele mortuare", la care se adaugă, separat, mormântul lui Theron erou in al de-al doilea război punic. O buna parte din drumul spre temple e străjuit de mormintele celor care au trăit în cetatea pe care grecii au construit-o pe insula mediteraneana ca punte de legatură intre vechile civilizații greacă și latină. Micuța, la început, colonie grecească din secolul 6 îHr, in timp a ajuns un important centru cultural si comercial. Astfel, ceea ce a inceput ca o colonie de exploratori si negutatori greci a ajuns un important centru de cultura a lumii grecesti. Chiar stilul arhitectural in care au fost ridicate templele sugereaza influenta stilului doric aflat in mare voga in perioada respectiva in insulele grecesti. Un amanunt aparte: templele sunt construite toate cu fata spre est (detaliu preluat mai tarziu de constructiile religioase ortodoxe). Nu ne putem decat imagina lumina solara care se rasfrangea in fiecare dimineata pe statuile zeitatilor din fiecare templu si zgomotul, forfota locuitorilor cetatii antice siciliene, miresmele de mirodenii si de apa sarata atat de specifice mediteranei, siluetele corabiilor navigand spre si dinspre portul aflat in apropiere.

Templul Concordiei, denumit astfel din cauza unei inscriptii gasite in interiorul sau, la momentul vizitarii se afla in renovare. Se presupune ca a fost construit in jurul anului 430 iHr, insa nici pana azi nu se stie carui zeu a fost inchinat. Cel mai bine conservat, poate si datorita faptului ca a fost transformat intr-o biserica crestina in secolul al 6-lea.

Templul HereiLacinia / Junonei. Construit in celmai inalt punct al locatiei situat in sud-est a fost dedicat zeitei care intruchipa casatoria si maternitatea. Dupa invazia cartagineza din anul 406 IC se presupune ca tempul a fost incendiat. Din cele 34 de coloane cu care templul afost inzestrat la inceput au dainuit timpului 30.

Templul lui Hercule. Construit in ultimaperioada a secolului 6 iHR. Din cele 38 de coloane doar 8 se mai pot vedea azi. A fost ridicat in onoarea celui care era considerat eroul Siciliei si in particula al orasului Agrigento: Hercule.

Ruinele templului lui Esculap (zeul grec al medicinei) inca se mai pot vedea in centrul sitului arheologic.

Templul zeitei Demetra (Demeter), zeita agriculturii in mitologia greco-romana construit

in anul 480 iHr a putut fi conservat partial gratie faptului ca ramasitele sale au fost incorporate

bisericii medievale San Biagio.

Mai jos, am atasat cateva fotografii din perimetrul arheologic.

Catedrale

Photodreams

Piatra pe care n-au luat-o in seama ziditorii aceasta a ajuns sa fie in varful unghiului (Septuaginta, Plasmi 177,22)

Timpul scoate la lumina tot ce-i ascuns.(Philippus)

Cele nevazute se pot vedea prin cele vazute. (Mahabharata)

Cu totuldeosebite si ducand la tinte diferite sunt nestiinta si cunoasterea. (Katha - Upanisad)

Ca si acelasi tablou, vazut intr-un unghi intunecat sau in lumina - atat de deosebita e impresia aceleiasi lucrari dupa cum e si capul care o intelege. (Schopenhauer)

In realitate noi nu percepem nimic adevarat, ci (numai) ceea ce se modifica potrivit cu starea corpului si a influentelor care-l patrund sau i se impotrivesc. (Democritus)

Naturii ii place sa se ascunda. (Heraclitus)

Zeus coboara ce-i inalt si inalta ce-i umil. (Chilo, la Diogenes Laertius)

Totul e parere. (Democritus)

Toate leaduce timpul, timpul indelungat stie sa schimbe nume si infatisare, natura si soarta. (Plato)

Natura are perfectiuni pentru a arata ca ea este imaginea lui Dumnezeu si defecte pentru a arata ca nu-i decat o imagine a lui. (Pascal)

Platon spune ca toate lucrurile sunt produse fie de natura, fie de noroc sau de arta: cele mari si frumoase de una sau de alta din primele doua, cele mici si nedesavarsite de ultima. (Montaigne)

Timpul, stapanitorul care intrece puterea tuturor zeilor. (Pindarus)

Eternitatea contine spatiul infinit, dupacum spatiul infinit contine eternitatea. (Maeterlinck)

Doua lucruri il instruiesc pe om cu privire la intreaga sa natura: instinctul si experienta. (Pascal)

Cand o cetate e bolnava ea se pricepe bine sa iscodeasca rele. (Euripides)

Este mult mai frumos sa stii cate ceva din tot, decat totul din ceva. (Pascal)